Fă cunoștință cu profesorii Varlaam | Simona Popa

Gimnaziu

Fă cunoștință cu profesorii Varlaam | Simona Popa

Miercuri, 17 August 2016

Muzica este cu siguranță una dintre cheile care deschide orice suflet, fie el de copil ori de om mare. Ori de câte ori intrăm în lumea acordurilor timpul aproape că nu mai există, la fel și distanțele dintre oameni ori gândurile care uneori  ne îngrijorează. Există doar muzica și atât. La școala noastră folosim mult muzica pentru a-i ajuta pe copii să se descopere, să se înțeleagă și să afle tot ceea ce este important despre ei și pentru ei. Rezultatele sunt foarte frumoase și nu degeaba Howard Gardner oferă tuturor sfaturi despre inteligența muzicală și importanța dezvoltării ei. Despre toate aceste lucruri am stat de vorbă cu profesorul de muzică, Simona Popa, care ne-a împărtășit o parte din experiența ei.

- Sunteți profesor de muzică, o meserie foarte frumoasă. Lucrați zilnic cu note muzicale, descifrați solfegii, îi ajutați pe copii să intre într-o lume frumoasă. Care este secretul reușitei?

- Nu este vorba de niciun secret atunci când faci ce îți place. Legat de profesie, povestea este lungă și a început pe când eram la grădiniță. Am fost selectată de către Liceul „Octav Băncilă” și am urmat un parcurs firesc. Nu am avut muzica în familie,  tata a fost inginer constructor, iar  mama a lucrat la mobilă. Am prins perioada comunismului, când am fost și pionier. Pe când eram la grădiniță au venit profesori de la “Octav Băncilă”, au selectat copii talentați și așa a început totul.  Mi-au ales ei practic instrumentul și am mers la clasa de pian. Am terminat liceul, apoi Conservatorul, tot la pian.

- E instrumentul de suflet. V-ați gândit să-l schimbați?

- Eu cânt la pian din clasa întâi, de peste 28 de ani. Nu m-am văzut niciodată lucrând în alt domeniu în afară de muzică. Voiam să fiu  profesor de pian ori profesor la clasă. Acum sunt de amândouă.

- Unde vă place cel mai mult? La clasă sau în concert?

- Îmi place să fiu profesor, la clasă îmi place cel mai mult. Îmi place să fiu și profesor de pian, nu aș renunța la nicio ipostază fiindcă iubesc deopotrivă și copiii, și muzica.

- Ce vă împlinește cel mai mult?

- Rezultatele copiilor. Mi se umple inima de bucurie când îi aud cântând la pian, când văd că au rezultate, dar când îi văd în clasă cât sunt de încântați, nu se așteaptă să afle atât de multe lucruri fascinante.

-Cum privesc ei muzica?

- Ca o descoperire, zic eu și îmi place să cred acest lucru. Încerc ca pe lângă latura clasică, adică tot ceea ce este de predat în manual, să le ofer mereu ceva nou. Când avem audiții muzicale aduc și animații care au la bază fragmente importante din muzica clasică, jocuri. În ceea ce privește ritmul, caut chiar poezii intercalate cu valorile de note.  Folosesc și imaginea și i-am invitat de multe ori să deseneze, avem inclusiv în cancelarie desene cu valorile de note muzicale. Le învățăm inventând diferite lucruri. Eu cred că-i bine dispune și descoperă faptul că muzica nu înseamnă doar un cântecel, ci este mai mult. Observă că este mai greu, mai complicat și că în spatele a aceea ce aud ei există o oarecare muncă. Spre exemplu, la una din orele de curs  le-am pus o orechestră cântând fundalul muzical de la Tom și Jerry. Ei au văzut practic câtă muncă este, cum se înregistrează fiecare element. Și erau foarte impresionați. Ei descoperă că în spatele unei animații este multă muncă și compozitori care își dedică cu pasiune timpul pentru așa ceva. Muzica nu este anostă.

- Cum ne ajută pe fiecare dintre noi muzica?

- Enorm. Muzica este un dar, ne ajută să ne exprimăm trăirile, să ne identificăm emoțiile, chiar dacă nu cântăm noi. În momentul  în care suntem mai triști ascultăm melodii melancolice și practic ne descoperim și ne facem și cunoscute trăirile față de cei din jur. La fel și când suntem bucuroși.

- Pe dvs. cum vă ajută?

- Pe mine mă bine dispune. Rareori sunt momentele în care sunt mai tristă și atunci mă ajută muzica.

- Iubiți mult muzica?

- Nu mă văd făcând altceva. Așa mi-a fost drumul – nu m-a forțat nimeni, nu m-a influențat nimeni, și rezultatele au fost pe msură.

- Destinul?

- Da, voința lui Dumnezeu, așa cum a fost inclusiv sosirea mea în Școala “Varlaam Mitropolitul”. Așa a fost să fie.  Am fost recomandată, am venit și mi-a plăcut. Cei din jurul meu au văzut că fac cu pasiune tot ceea ce fac și m-au susținut mereu pe drumul meu, iar eu m-am dăruit copiilor. Ei sunt deosebiți, le place tot ce facem. E important să le fii alături, să le accepți și rătăcirile. Așa se descoperă și se pregătesc pentru viață.

Înapoi
DOXOLOGIA Media, Mitropolia Moldovei si Bucovinei | © 2012 scoalavarlaam.ro