Fă cunoștință cu profesorii Varlaam | Dorin Fiscutean

Gimnaziu

Fă cunoștință cu profesorii Varlaam | Dorin Fiscutean

Luni, 22 August 2016

“Un profesor trebuie să fie viu, să fie dinamic”

Imediat ce soneria a anunțat recreația mare ușa s-a deschis brusc, iar glasurile vesele au umplut coridorul primului etaj al Școlii noastre, acolo unde este Laboratorul de Geografie. În urmă, profesorul mai privește o dată la notițele de pe tabla de scris, face ochii roată peste sala de clasă, le zâmbește năzdrăvanilor care tocmai au plecat, apoi alungă cele câteva fire de praf de cretă de pe mâini. Urmărindu-i privirea, ai impresia că, la fiecare întâlnire cu elevii săi, Dorin Fiscutean, profesorul de Geografie, face o călătorie în timp și se așează liniștit lângă ei, în băncile laboratorului. Am povestit împreună despre meseria de dascăl, despre misiunea unui mentor și despre copilărie căci spuneți și voi, dragii noștri, care perioadă din viață este mai frumoasă și mai plină de zâmbete?

-Cum v-ați ales profesia?

-Ei, uite, bună întrebare. Nu am mai fost întrebat de nimeni și chiar trebuie să fac un parcurs în timp.  Îmi place să lucrez cu oamenii și îmi place să lucrez cu copiii. Nu cred că am greșit când am pornit pe acest drum pentru că încă din facultate mi s-a spus că am talent pedagogic, deși nu prea știam eu ce este.  Am făcut lucruri care mi-au plăcut în viață – și să fiu profesor mi-a plăcut tot timpul.

- Ați avut noroc. Și ați aflat ce este talentul pedagogic?

- Nu în totalitate, dar cred că este să-i faci pe alții, cu multă ușurință, să înțeleagă ce trebuie să facă, să iubească tot ceea ce le spui tu, să înțeleagă ușor, să reușești să faci ca lucrurile foarte grele să  devină extraordinar de ușoare. Să prezinți lucrurile grele într-un mod care să pară foarte ușor.

- Stăpâniți o magie. Cum reușiți ca un lucru greu accesibil priceperii unui copil să devină extrem de simplu?

- Prin simplitate. Toate lucrurile trebuie făcute într-o manieră extraodinar de simplă. E important să folosești metode și mijloace cât mai variate.  Nu trebuie  să te cantonezi într-un anumit șablon.

- Ce se întâmplă când suntem prinși într-un șablon?

- Lecția devine monotonă, dezvoltăm doar un anumit mod de a gândi, nu impulsionăm creativitatea, și atunci obții rezultate  doar dintr-un anumit punct de vedere.

- Oare aș putea ghici care ar fi?

- Situația mă duce gândul la niște roboței care nu gândesc, nu-și pun întrebări, aplică tot ceea ce învață fără să înțeleagă.

- Aș reveni la începuturi și v-aș întreba cum ați ales Geografia?

- Fiindcă este legată de natură și tot ce este legat de pământ, de om, mă fascinează. Dar cred că și datorită profesorilor pe care i-am avut în gimnaziu. Mi-a plăcut de ei, ne-au ajutat, erau oarecum ceea ce astăzi numim profesori mentori. Am amintiri frumoase din acea vreme. Am avut doi profesori  în gimnaziu care mi-au devenit prieteni și m-au ajutat destul de mult.

- Cât de mult contează relația dintre un profesor și un elev?

- În prezent,  trebuie să fie o apropiere academică. Elevii simt profesorii  cărora le pasă, care pun suflet, care fac cu adevărat meseria și chiar dacă uneori par mai duri, copiii îi apreciază. Dacă ești nepăsător, treci pe lângă toate fără urmă de emoție, copilul simte și reacționează pe măsură.

- Simțeați profesorii când erați elev?

- Da, știam cine pune suflet și cine face asta mai puțin. Un profesor trebuie să fie viu, să fie dinamic, să facă cu plăcere tot ceea ce face, să miște lucrurile, să te scoată din amorțeală, să te facă să te simți altfel.

- Cum erați ca elev în comparație cu elevii dvs?

- Eram obișnuit, nu mi-a plăcut să ies în față. Aveam și note mari la anumite discipline, dar pe atunci notele se dădeau mai greu. Îmi plăcea să învăț, să mă joc, îmi plăcea mult sportul.  Mai făceam și pozne, cum fac băieții, dar nu mari. Eram un copil normal.

-V-ați educat această răbdare în ani și ați obținut rezultate frumoase. De ani de zile “scoateți” olimpici internaționali. Cum reușiti? Care este secretul?

- Multă lume m-a întrebat, iar răspunsul este același de fiecare dată – simplificând lucrurile. Atunci când abordezi totul cu simplitate, lucrurile care pot fi făcute de elevi  fără intervenția profesorilor sunt tot mai multe. Profesorul trebuie să intervină acolo unde elevul nu poate, nu știe, dar în mare parte  este necesar să-l lași să găsească el singur calea, soluția, răspunsul.  Multă lume m-a întrebat care este procesul – noi am gândit totul invers, de la coadă la cap, de la evaluare la conceptual și atunci, prin evaluare repetată, noi vedem ceea ce nu știe și îi predăm doar ceea ce are nevoie să afle, să consolideze. Apoi, este nevoie de muncă serioasă și să știți că la pregătirea lotului olimpic este ca în armată – zece ore pe zi, cu program fix. Suntem riguroși și bine organizați. Dar noi le spunem de la început și totul e bine. Fiecare lucru este explicat dinainte.Pe parcurs s-ar putea să apară tensiuni, sunt firești, dar important este să trecem peste toate.

- Care a fost primul olimpic?

-Oooo, m-ați trimis într-un trecut îndepărtat, s-a întâmplat demult. Cred că Ozana Olariu, care acum este judecător . Când ești tânăr, dorința de a face performanță e mare, visam să am un elev cu medalie de aur la gât. Atunci lucrurile mi se păreau extraordinar de mărețe, acum sunt  obișnuite.

- Cum a început colaborarea cu școala noastră? Ce vă place cel mai mult?

- Am primit o propunere și am acceptat-o. Îmi plac și copii, și atmosfera, mă simt bine. Relația cu colegii este foarte frumoasă. Este un climat frumos .

- Noi punem mare accent pe ideea de profesor-mentor. Ce înseamnă?

- Un profesor, în general, este și un mentor. Sau așa ar trebui să fie într-un sistem ideal de învățământ.

- Petreceți mult timp cu elevii.

 - Da. Îmi place să-i duc, dacă pot, peste tot în lume, să-i motivez să le placă tot ceea ce fac. Cu elevii mei de la Varlaam deja am mers la Olimpiada de Geografie și i-am încurajat să participe la concursuri. M-am bucurat pentru ei și i-am încurajat pe cei care se temeau de un rezultat nu foarte bun. Le-am spus: «Chiar dacă veți fi ultimii, tot ai mei veți fi.  Eu mă bucur că ați participat. Este important să mergeți și să vedeți ce este competiția». Au venit cu rezultate frumușele. Le-am mulțumit că au mers la olimpiadă.

 - Cum trebuie să arate o relație profesor-elev?

- Simplă. Adică «Ăsta sunt eu, asta pot să fac, asta trebuie să faci tu ca elev». Și un profesor poate să greșească și e important să recunoasă, să spună când nu știe și atunci totul se armonizează. O relație simplă și eficientă duce la progres, dar este nevoie să fie o relație adevărată, fără falsuri. Este important să fie și o relație de prietenie, să vadă că elevii că îți pasă de ei, altfel nu va merge. Trebuie să-ți pese, să pui suflet.

- Cel mai mare vis?

- Nu m-am gândit, dar uite că e bună întrebarea. Nu prea am învățat să cânt la vioară și cred că asta aș vrea, să cânt foarte  bine la vioară.

 

Înapoi
DOXOLOGIA Media, Mitropolia Moldovei si Bucovinei | © 2012 scoalavarlaam.ro